El nu a fost niciodata copil. Nu a avut copilarie.
Caldele si blondele zile de betie copilareasca; lungi ragazuri senine ale nevinovatiei, surprize ale descoperirii de fiecare zi a universului: ce sunt toate acestea? Nici el nu le-a cunosc. Le-a aflat din carti, mai tarziu, le ghiceste, acum, in copiii pe care ii vede; le-a simtit si le-a incercat prima data in el, dupa ce a trecut de 20 de ani. Copilaria inseamna iubire, bucurie, zburdalnicie, iar el se vede in trecut, intotdeauna, singuratic , ganditor.
Inca de copil s-a simtit ingrozitor de singur si deosebit- nu stie de ce. Poate pentru ca ai lui erau saraci si nu puteau sa-i ofere ce aveau alti copii. Nu stie. Isi aduce aminte ca o tanara matusa ii pusese porecla de "mos" si toate rudele au acceptat-o , pa cand el avea doar 6 anisori. De ce? Pentru ca aproape niciodata nu zambea, statea incruntat si serios. Vorbea foarte putin chiar si cu copiii de varsta lui. Alintarile il plictiseau, mofturile il plictiseau. Prefera sa stea in cel mai intunecos loc din casa , intr-un loc unde era doar el. El si peretii.
Nu el nu a stiut nicodata ce e copilaria. Nu-si aduce aminte de loc sa fi fost copil. Se revede, mereu , salbatic si ingandurat, insingurat si tacut, fara un zambet, fara nici o izbucnire de adevarata placere.
A gasit o poza. De cand era micul copil trist. Avea un chip alb, ochii erau tristi, cam adanciti- nu a iesit bine?- gura e stransa in sila, cu buzele putin incalecate, ca sa nu se vada dintii. Un singur lucru frumos: parul moale, lung, in carlionti care cad in jos pe gulerul de marinar.
Mama ii spune ca este el la 7 ani. Asa o fi.
Aceasta poza este singura din copilaria lui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu